Celebrul bors de peste

Despre borsul de peste se poate povesti timp indelungat si nu se stie cand vom reusi, daca vom reusi, sa epuizam vre o data subiectul.
Paiunea pentru pescuit mi-a fost insuflata de tatal meu caruia dupa o zi de munca ii placea sa iasa impreuna cu colegii de servici la cate o partida de pescuit undeva pe cursul molcom al Jijiei in speranta eliberarii de stresul serviciului dar si cu nadejdea unei capturi frumoase care putea scuti bugetul familial pemitand in acelasi timp familiei o masa copioasa si ieftina, pentru ca tatal meu era in primul rand un mare gurmandcaraia ii placea sa si pescuiasca si caruia ii si placea in mod deosebit pestele. Pasiunea pentru pescuit a reusit sa mi-o insufle si mie dar in schimb nu pot spune ca ma omor xdupa preparatele din peste care doar atunci cand sunt pregatite in mod deosebit reusesc sa ramana in memoria papilelor mele gustative. Pescuitul reuseste sa ma revigoreze psihic si atunci cand am ocazia nu refuz o partida de pescuit.Forta imprejurarilor a facut sa am rude prin zona Vladenilor, actualmente nixci comuna nici oras dar este o zona uitata de lume, in care fiecare traieste cum poate si se descurca cum poate. In trecut intr-o perioada blamata de multi, Vladeniul o fost un orasel cu filatura si cateva bloculete dar cu multe amenajari piscicole create aici datorita numeroaselor acumulari de ape care uneoeri deveneau prea tumultoase iar furia lor devastatoare trebuia tinuta sub control. Aici am un finut pe numele sau Stefanel pe care nu reusesc sa-l vad pe cat de mult mi-as dori dar uneori imi permit sa fac cate o vizita "scurta" parintilor sai permitandu-mi sa stau cate doua sau chiar trei zile. UIntr-o astfel de zi stand la umbra unui par in mana cu un pahar cu bere sau cu o francusa de Cotnari si dezbatand cu "cumetrul" Silviu Ciocan, tatal lui Stefanel si personalitate locala consilier la primarie si om cu putere de decizie in zona, problemele acute ale omenierii, intr-o astfel de zi pe la ora 5 dupa-amiaza si dupa cea de a treia sticla de francusa in momentul in care tocmai nu reuseam sa ajungem la un numitor comun referitor la delicata problema a oportunitatii aderarii Romaniei laNATO "cumetrul" Silviu scoate urmatorul porumbel dingura:
- Mai cumetre! Te lauzi ca le ai cu pescuitul! Ce ar fi sa mefrgem maine la iaz la baraj si sa vedem de ce esti in stare? Cu toate ca eram la cea de a treia sticla de francusa eu inca nu apucasem sa-i povestesc cum am reusit sa prind eu crapul acela imens de 12 kg cu toate ca in viata mea un crap mai mare de 5 kile nu am prins vre o data, sau poate ii povestisem ca de la o anumita varsta si mai ales de la un anumit numar de sticle in sus incepi sa le cam incurci!
- Si pe lA pranz am sa vorbesc cu baietii poate ne lipim la un bors de peste la mama lui! a continuat cumetrul vazand ca am o usoara urma de ezitare. Dar eZitarea era data de francusa si de faptul ca borsul de peste chiar nu face parte dintre favoritele mele gastronomice. Pe la oras se iau vreo doua capete si trei cozi de la pestele ce medrge la prajit si din astia impreuna cu 3 cartofi si 4 legaturi de loboda se incropeste o zeama cu culoare nedefinita si cu un gust dubioa careia i se zice savant "bors de peste" si de aici pornea nedumerirea mea, dar intr-un final ma concentrez si trecand peste aburii alcolului reusesc sa ingaim:
- O dsigur, cand mergem, acum?
-Sazi molcom! opri avantul meu revolutionar dom "cumetru"
- Hai sa mai bem una! ca sa dormim usor! si fara a mai astepta incuviintarea mea dom cumetru se extrase de pe pleduri si reaparu cu o noua sticla zvelta si brumata tocmai extrasedintre suratele din beci si care abia astepta sa ne delecteze gatlejurile ca daca mai treceau 20 de minute reuseam sa implinim o jumatate de ora de cand nu mai pusesem alcool in gura. Am reusit sa mimez incantarea pentru ca ma gandeam: Of Doamne! inca una, oare cum ajung eu de aici si pana in casa si de acolo ha haa tocmai in pat. Stabilim plecarea pentru a doua zi la 5 dimineata si ne ridicam voiniceste din pleduri si incepem sa ne leganam catinel catinel catre paturtile repartizate ca destinatie. REusim sa ne despartim cu greu, pupaturi, plansete de parca nu am fi plecat fiecare catre patul lui ci tocmai la capatul Pamantului in nu se stie ce misiune secreta de salvare a omenirii.
Reusesc sa afdorm sacurt si pe la 4 aud bocanituri in usa;
-Hai domn pescar, ca a sunast domnu Caras dupa tine! Sincer nu aveam nici un chef sa ma extrag din pelinci, dar imi dadusem cuvantul de pescar asa ca fac un efort sar din pat, ma sprijin cu o mana de perete, pentru ca nu stiu de ce toata casa se legana cu mine si incet si cu mare grija ca nu cumva sa ma impiedic de vreun fir de iarba pornesc in pas alert si saltat alaturi de dom " cumetru" in misiunea dificila si delicata de capturare a teroristului Crap
Cei 4 km pana la locul faptei se dcovedesc din cale afara de istovitori nu atat din pricina distantei ci mai mult din cauza bilutelor de metal care se rostogoleau in capetele noastre, printre aburi de alcool si atunci cand se loveau unele de altele produceau veritabile bubuituri si numeroase scantei. Tot supliciul se apropie de sfarsit in momentul in care incepe sa se zareasca in departare uemele argintate ale unui iaz. De bucurie imi vine sa chiui dar pun cu tandrete capat stavilar infuziei de bucurie de frica sa nu misc pre repede bilutele din cap si miscarea lor haotica sa nu-mi provoace un uruit care ar putea depaqsi posibilitatile mele de suportabilitate. Bucuria imi este repede estompata in momentul in care imi dau seama ca in afara de niste mamaliga moale si foarte faramicioasa nu aveam nimic de pus in carlig pentru atratragerea teroristului numarul 1 al planetei dar intr-un moment de maxima inspiratie reusesc sa-in spun cumetrului:
- Cumetre adu-mi si mie un stiulete de porumb in lapte! cumetru se uita natang la mine si scoate maxima zilei:
- Estin prost nu vezi ca-i un om in papusoi si apoi nu inteleg la ce-ti trebe?
Ma las pagubas si-l urmez lenes pe dom "cumetru" care se indrepta spre niste "cladiri maderne" inaltate zvelte din papuris si stuf, aici se intalneste cu un nenea care se uita ciudos la noi probabgil din invidie ca eram mai beti decat el. Dau si eu mana cu cel casre rasspundea la numele deBiju dupa cum aflu eu la recomandare lui dom " cumetru" si imediat bilele din cap incep sa lucreze: Biju, imi zic eu, oare de la ce vine? Si uite asa caznindu-ma sa aflu de la ce vine Biju, ma apropii de mal, ma trantesc pe o ridicatura de pamant menita sa-mi tina loc de sezlongsi continui sa ma intreb oare de la ce vine diminutivul de Biju, apoi renunt pentru ca nu reusesc sa gasesc nici un raspuns plauzibil si incep sa verific unditele care nu dadeau nici un semn cum ca balta ar fi populata cu ceva pestisori dar verific totusi extraordinarul meu amestec de paine cu mamaliga. MulineZ dar nu ma ikncearca nici o saurpriza cand descopar carligele goale ca si cand acum au iesit de pe banda uzinei producatoare. Privind printre aburii vinului baut de cu seara observ la dreapta mea un nenea care pescuia cu rame in carlig si care chiar prindea ceva. Imi extrag corpul cam intepenit de atata nemiscare si cu mare grija ma deplasez catre nenea care uitanduse chioras la mine si probavbil din mila imi da 3 rame plictisite intr-o cutie veche de conserve. Le extrag cu grija ca nu cumva s-mi faultez firavele degetel si le infing cu maxima atentie dar si cu eleganta in carligele propiette personala, lansez si lansetele incepn aproape imediat sa prinda viata, mulinez cu maxima eleganta si cu incredere in propria persoana reusesc sa scot pe mal un crapcean adolescent de aproximati1 sau 1,5 kg si tocmai cand ertam mai incantat aud un strigat deznadajduit:
- Heeeeeeeeeei domn pescar hai la bors!
- Imediiiiiiiiiaaaaaat! ii raspund numai ca sa ma aflu in treaba dar o iau agale catre bucataria de campanie. La locul faptei gasesc sub un aranjament menit sa susatina ditamai ceanul din care lejer ar fi putut manca un regiment de infanterie dupa o zi de instructie si la vreo doi metri mai ikncolo se afla o folie de plastic pe care se insiruiau aproximativ vreo trei sute de chitici de diverse specii: caras babusca, biban dar si altele totalmente nesemnificative. Pe langa folie se invartea nea Biju si vreo doi ajutori de Biju ( Oare de unde vine Biju?), Acestia toti indeletnixcinduse cu curatatul de solzi si de maruntaie a multimii de chitici
- Din astia faceti voi bors? intreb eu ca sa ma bag in seama
- Stai bre! asta-i faza unu imi raspunde oarecum stanjenit nea Biju
- Urmeaza si faza doi dar si trei continua un ajutor deBiju care s-a simtit dator sa-si sustina seful. Tac si inghit in sec asteptand linistit derularea celorlalte faze
- Du te ma si adu zarzavat! ii zice Biju hotarat unu subBiju si acesta din urma pleca mustacind
- HGai la ala mare! ii zice B iju celuilalt asistent ramas in spatiu. se ridica amandoi asi se indreapta spre o barca trasa stirb pe mal. In barcaputeam ghici niste monstri de pesti care isi asteptau docili obstescul sfarsit.
- Platica acuma, mai prostane! ii zice Biju ajutorului care taraia dupa el o platica imensa de vreo 5 kg, dupa modesta mea opinie. Era un exemplar deosebit care cred ca avea vreo 50 de cm de la burta pana la coama. Ajutorul se apuca si taraie plictisit platica langa gramada de chtici, apoi o curat de solzi, o despica pe burta si incepe s-o curate de maruntaie. La un moment dat cu mana plina de mate si sange ruginiu care i se scurgea printre degete vine la mine si-mi spune: Uite ficatul! Eu ma uit ca la avioane si nu inteleg ce vrea dar noroc cu nea Biju care ma scoate din incurcatura
- Pune-l la fiert si vezi-ti de treaba! Ajutorul de Biju arunca imediat ficatul sau ce o fi fost in apa clocotita din ceaun, dupa care se apuca iar sa casapeasca ce a mai ramas din platica
- Bai nea Cican ce stai si astepti ia miscate pana la nea Giurumia si vezi ce gasesti niste bere rece sau niste francusa, da rece sa fie1! Domn cumetru nu zice nici pas si se angajeaza in trafic nu inainte insa de a imi face semn ca are nevoie de sponsorizare, eu ma execut dar raman la bucataria de campanie sa vad ce si cum. Dupa ce gasesc un scaunel in trei picioare care probabil scapase din ambele conflagratii mondiale ma asez dispus sa invat
La un moment dat apare si ajutorul de Biju impingand ceva ce semana cu o roaba dar probabil era prototipul pe care s-a aplicat roata dupa inventare. :rortortipul era plin de rosii si de jur imprejur pe unde mai era loc se aflau vreo doua cepe vreo trei ardei grasi niste manunchiuri de patrunjrl verde ceva marar si niscaiva leustean. In primul moment am crezut ca vor sa faca suc de rosii dar nu intelegeam rolul patrunjelului. Si atunc i ma lamuri "Biju the big cheff"
-Noi aici nu avem cu ce acri borsul si pentu asta folosim rosii! Hai baieti la treaba! zise nea Biju autoritar si ceilalti fdoi se executara imediat trecand la treaba, fiecare cunoscandusi binre locul in sistem. YUnul lua pestele si il punea bucata cu bucat in ceaun, celalat curata zarzavatul pe care inainte l-a spalat foarte bine ,iar rosiile au fost spalate bucata cu bucata si analizate minutios sa nu prezinte vanatai sau lovituri. Dupaq examinare si curatire totul este pus intr-o oala mare care nu foloseste la n imic ci doar ca mijloc de transport catre ceaun, luindusi apoi locul langa pestii cei necajit.Dupa ce ma satur de privit la ceaun il caut din priviri pe nea Biju care a disparut
din peisaj dar ma linistesc repede pentru ca il vad la barcas unde se lupta cu alti monstri mult mai mari decat ce vazusem pana acum.Am vazut acolo cam vreo 7 somni la circa 6 kile bucata vreo 3 salai cam de aceiasi talie dar si o biata stiuca care mai mult de 3 kg nu cred sa fi avut. seful incepu sa se ocupe de monstri care fura condamnati lA moarte fara prea mri menajamente.Sefu incepu sa desfaca la monstri, scoase intestinele pe care le spala in apa iazului din cand in cand mai scotea cate un mat si spunea uite ficatul uite splina si pana sa vedem noi despre ce e vorba le arunca in ceaun. La un moment dat c ei doi ajutori de Biju apar cu un gen de polonice gaurite si la care se atasase niste cozi lungi de aproximativ 2 metri fiecare. ma uitam atent dar tot nu intelegeam utilitatea acestor ustensile dar in scurt timp cele doua ajutoare ma lamurira. Se asezara la vreo doi metri distanta de ceaun si dupa ce se proptira bine pe picioare introdusera polonicele in ceaun si incepura sa le vanture pe acolo, apoi tot ce prindeau era luat, lasat sa se scurga zeama si continutul rasturnat intr-o sita imensa. In acest timp, nea Biju, cu o dexteritate de macelar si inarmat cu un satar incepu sa transeze monstrii, capete, cozi si trunchiuri de peste incepura sa se aglomereze in oala de transport.cele doua ajutoare pescuira in ceaun cat pescuira iar in momentul cand vazura ca nu mai era nimic de pescuit lasara polonicele gaurite si cu un melesteu de lemn se aruncara vitejeste asupra zarzavatului si a chiticilor fierti, trecand totul prin sita si aruncand tot in balta oAsele de peste si pielita precum si restul de zarzavat ce nu trecea prin sita. Ce a trecut prin sita a fost recuperat intr-o oala mare si repus apoi in ceaun, acolo unde au fost adaugate si resturile transate din monstrii cei mari.
- Ba prostanilor! Ati facut mujdeiul?
- Acuma! zic prostanii in cor si decoleaza din campul vizual
Cu o lopata dar parca de la o barca mai mica nea Biju se apuca sa mestece in ceaun
- Unde tii cumatru, bre? incepe neaBiju sa ma ieie la intrebari. Eu nestiind ce sa zic ridic natang din umeri si mai adaug cev aca sa arat ca nu-s chiar prost
- Lasa bre ca e cam departe pana in sat!
p- dxeparte peb dracu! ca nu-i trebe facultate sa faca cu mana la o masina sau caruta.Da aasta-i toata ziua cu fofirliga si n umai cand e sa-l trimiti dupa treaba mai bine-l trimiti dupa moarte!
In timpul asta eu stateam cuminte nestiind ce sa fac si cu grija ca nu carele cumva sa-l supar pe nea Biju. La un moment dat vad ca fata lui nea Biju se lumineaza de un zambet. Ma uit pe deal si in lumina soarelui ce sta sa apuna il zaresc pe dom "cumetru" care cobora zglobiu ducand pe umar o damingeana de vreo 10 litri.
- Ia sa veden ce am facut noi aici! zice nea Biju filozofic tinand degetul aratator ridicat in sdus iar apoi introduse o ditamain lingura de lemn in ceaun bde unde extrase putina zeama, sufla cu nadejde in lingura si apoi cu mare grija sa nu se friga gusta si dadu verdictul necrutator: E bun bai! da mai trebe acreala! Imediat ajutoarele sar de pe unde se aciuasera si se apucara sa mai mazileasca vreo sapte opt rosii
- Inca vreo 10 15 minute sa mai fiarba si putem manca! Da hai mai inainte sa luam un gat doua de gin asa doar pentru pofta de mancare. Nici n u termina bine de spus cele de mai sus si cele doua ajutoare aparura cu niste " cescute" de lut dar care cred ca in mnod curent erau folosite la prinderea laptelui. Dom "cumetru" cand le vazu i se lumina fata, semn ca stia despre ce e vorba, lua cestile si incepu sa le stearga in interior cu un stergar, dupa ce in prealabil le clatise in apa lacului
- Lasa-le bre! ca doar ii alcol! filozofa nea Biju
- Hai noroc! il aud nea Biju care state cu cana ridicata in bataia soarelui bland de acum ca era la apus
- Noroc! raspundem sim noi astelaltii, muritorii de rand
- Ba da mai rece nu ai gasit!
- Sufla ca s raceste ii raspunde vsec dom "cumetru"
ajutorii de Biju cand vazura cat de repede se poate da peste cat o cescuta de vin nu voira sa se lase mai prejos si dorind sa demonstreze ca au calitate baura cate o cana pe nerasuflate plescaind de placere, dupa care plecara si revenira cu niste ceaunele de lut din acelasi "servici" cu cescutele
- Ma, da de ardei iuti ati uitat?
-N u bre, acuma! raspund ajutoarele in cor
- ba vedeti de aia bulgaresti ca aistea is baieti fini de la oras si dac le dati di ailalti or zise ca vreti ai otrahi! Nu termina bine de zias nea Biju si cele doua ajutoare aparura cu nistei ardei lungi cam noduropsi si cam galbejiti dupa opinia mea.