marți, 20 iulie 2010
De ce complicam lucrurile
Exista pesoane carora le sta in putere sa linisteasca o stare conflictuala dar din necunostinta sau mai degraba din orgoliu, continua sa se afunde mult, pana la asfexiere in conflict si uneori chiar il alimenteaza iar apoi raman perplexi cand clacheazaAstazi am prcurs un asemenea conflict si pentru ca m-am lasat purtat de val am clacat si singura satisfactie pe cre o aveam era sa trag dupa mine pe toti cei implicati, slaba consolare pentru ca atunci cand amplitudinea conflictului a atins maximulsi datorita orgoliului celor implicati s-a produs o explozie de jigniri, care dor si distrug.Dulce inconstienta, nimeni nu cedeaza si toti sufera.Chiar nu inteleg de ce preferam suferinta in locul linistii.Sa fie oare dulcea savoare a autoflagelarii
luni, 19 iulie 2010
Singuratatea castigatorului
Am fost invatat sa castig, asa am fost educat, cuvantul infrangere a fost extirpat din vocabular. Cred ca e un lucru bun, pentru ca sunt si momente cand efectiv este f greu sa castigi dar avand aceasta mentalitate, nu cedezi si chiar daca uneori se intampla sa mai si pierzi, pui mana in pamant, scuturi din umeri si te ridici sement pentru a o lua de la capat, apoi sugi burta iti arunci pieptul in fatasi eventual mori cu adversarul de gatSi dupa ce castigi si reasezi lucrurile pe fagasul lor firesc pentru tine, te uiti in jur si vezi cativa omuleti care te ovationeaza nu din admiratie ci doar pentru a se debarasa de propria nimicnicie, ii privesti si cauti alti ochi pentru ca ei sunt mici, nu fac parte din lumea ta, te aduleaza acum pentru ca au nevoie de protectie si vor sa parvina vor sa fie cu castigatorul, daca maine vei fi infrant iti vor pune si ei piciorul pe grumazupa ce furia victoriei a trecut, trebuie sa te retragi singur in coltul taupentru ati pregati o noua strategie pentru ati infrunta viitorul adversar, acum nevazut dar el se va naste dintre cei care acum te aclama, se va ridica unul carenu are nimic cu tine dar pentru el victoria este importanta deoarece el nu are nimic decat necesitatea victoriei, crede ca daca va castiga i se vor deschide portile viitorului si existenta lui va deveni mai roza dr nu stie c v deveni doar mi singur si mi izolat, mereu cu simturile ciulite asteptand o noua lovitura.Astfel educatsi autoeducat am crezut ca este cazul s fiu mereu un luptator i in pln sentimental, nu am inteles ca aici as putea fi putin mai delicat, eram constient ca dragoste cu forta nu se poate, dar modalittea mea de prceptie era tot una dura de luptator, m-am trezit infrant si conform ritualului arhicunoscut am vrut s-o iau de la capat dar eu credeam ca si aici luptele se duc cavalereste precum la spartani sau romani, auzisem dr nu ma lovisem de minciuna,inselaciune i alte "arme" necunoscute mie.Nu stiam cum s reactionez voiam s cstig din nou, ce? nici eu nu stiam dr eram gat de lupta pntu ca asa eram obisnuit, nu exista nici un premiu, abia atunci am realizat ca sunt din nou singur si ori castigam ori pierdeam tot singur urma sa raman si atunci am varsat o lacrima si am plecat.Am fost infrant! pentru prima data dar e posibil sa ma obisnuiesc cu asta si chiar sa supravietuiesc
joi, 15 iulie 2010
De ce?
Nu inteleg unii oameni care insista in a face un anumit lucru care nu le face placere, dar astazi am facut si eu acelasi lucru. Ciudat! Nu-mi sta in caracter sa fac gesturi gratuite, mai mult de atat le detest, dar astazi am facut un lucru care stiam ca va avea o influenta negativa asupra mea.Am acceptat sa ma intalnesc cu o persoana disparuta demult din viata mea. De ce am acceptat sa fac acest lucru? Poate din cavalerism sau poate din dorinta de auto flagelare. NU! Am vrut sa-mi demonstrez ca mi-a trecut! Ca m-am vindecat! Slabe iluzii, amintirile m-au rascolit dar punctul ei de vedere si mai ales explicatiile logice facute de ea s-au dovedit foarte pertinente si am reusit sa inteleg ca esuarea relatiei noastre are o vina comuna iar partea proasta este faptul ca imi statea in putere sa salvez dezastrul dar la acea data nu am reusit sa sesizez radacinile conflictului si mai ales faptul ca ma minteam ca dreptatea este de partea mea, parca ar fi avut importanta de partea cui e dreptatea. Am reusit sa inteleg ca drumurile noastre sunt paralele si niciodata nicicand nu va exista un punct comun.Am acceptat intalnirea stiind ca imi va face rau. De ce am acceptat? pentru simplul motiv ca speram sa inteleg si intr-un final am inteles, dar oare ma ajuta la ceva; nu, mi-a facut rau, putea fi frumos dar nu este si nu v-a fi nicand. De ce? Pentru ca uneori nu ne putem depasi orgoliile. Acum stau si ma intreb daca am gresit facand pasul: de ce m-am dus? simplu pentru ca trebuia sa aflu, voiam sa stiu chiar cu riscul de a suferi, sufar dar sunt multumit, am invatat ceva astazi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)